Cherry Lady - Poezii



E-Mail:	Aici gasest cateva poezii scrise de mine. In curand urmeaza sa adaug eseuri si alte poezii noi. *Vis de toamnã* Cum aş putea să regăsesc O zi de vară, Cu o rază să-ncălzesc Un pui de căprioară? Aş vrea să pot, Doar cu o privire, Să transform tot În strălucire, S-aprind pe cer Un curcubeu, Să-l aranjez Cum doresc eu Şi să adorm Sub vraja sa Cuprinsă de somn. Cum aş putea? (1996) *Vise* Zbor… plutesc în aer dulce Şi mă-ntreb “e vis?” Raza soarelui mi-aduce Căldură şi mi-s Pleoapele aproape-nchise De mireasma florilor, Mai târziu, apoi, deschise De a viselor… Vise văd deasupra, Vise dedesubt… Mă-nconjoară văluri, De mirare sunt Parcă ameţită Şi mă simt acum Puţin obosită. Nu sunt eu fantasma Din visele mele? Sau o floare alături Gândurilor grele? Visele sunt oare Şi ele aici Sau visez la vise Pentru licurici? (1 aprilie 1998) *Vară* Simt un aer cald de vară, Un miros de flori de august Şi din zori până în seară Mulţi gândaci încep să sară. Multe flori cu frunze verzi Stau petale să-şi usuce Şi le place, ca să vezi, În soare să le dezmierzi. Chiar în curtea mea cea mare Zi de zi sosesc cu cârdul Păsări să se scalde-n soare; Dar alt loc nu găsesc oare? Câteodată-ncep să bată Vânturi calde şi să plouă, Dar n-am văzut niciodată Ploaie rece vara toată. De când vară este iar Am stat numai în grădină Şi-ntr-al florilor nectar Am pus acest breviar. (20 mai 1998) *Toamnă* Mai ceţoasă, mai ploioasă, Mai cu soare sau mai sumbră, O cetate de culoare Se-nfiripă ca din umbră, Din vopsele ce fantastic Conduc ochiul spre mirare Şi c-un aer mai sarcastic Cârmesc vara spre uitare. Din răstimpul necurmat Al surorilor vecine Melancolica şi draga Arămie toamnă vine. (23 septembrie 1999) *Rămâne o toamnă* Curge-n vale Râul Negru Precum vara-n van se scurge Şi din acel vis integru Rămâne o toamnă dulce. Cu vâltoarea lor cea mare, Anotimpuri trec ca vântul Şi rămâne o toamnă care Îndulceşte tot pământul. Melancolici, ne dăm seama C-aşteptam aceste zile, Cu-nrobirea şi cu teama Unei toamne mai febrile. (23 septembrie 1999) *Înserarea Ttoamnei* Peste a codrului suflare Trece cu repeziciune, În a toamnei goliciune, Vântul, provocând mirare. După liniştea ce-o lasă Înserarea cade lin Şi-n braniştea de pelin Se aşterne o ceaţă deasă. Croncănind de disperare Că e noapte şi-i e frig, Plânge-un cocostârc pitic Că se află în schimbare. Apele adorm sub lună Reflectându-i strălucirea, Iar florile, cu privirea, Spun pădurii “Noapte bună! “ (25 septembrie 1999) *Te Iubesc* Cu tine-n gând cutreier noaptea Visând la chipul tău ceresc Şi te aştept să-mi murmuri şoapte Căci cu-nfocare te iubesc. Ochii tăi fierbinţi ce-mi stau în faţă Îi simt de parcă mă topesc Şi te aştept să-mi murmuri şoapte Căci cu-nfocare te iubesc. *Nu ştii, iubirea mea...* Tu crezi că stând deoparte Iubirea-mi potoleşti, Însă gândind că aşa e Nu ştii ce mult greşeşti. Poate tu nu-ţi dai seama Că m-ai cucerit Cu zâmbetul tău cald De când m-ai privit… Cumva eşti din aceia Care doar vrăjesc Cu vorbe dulci o fată Şi-apoi o părăsesc? Nu vreau să cred că aşa e Dar nici să fie aşa, Căci vreau să fii cu mine, Să fii iubirea mea… (4 aprilie 2000) *No sabes, mi amor…* (Nu ştii, iubirea mea... ) Tu crez que estando lejos Tranquilizas mi amor, Pero pensando esto No sabes el eror. Talvez no te das cuenta Que me as conquistado Con tu caliente risa Desde que me as mirado… A cazo eres de esos Que nada mas embrujan Con dulces palabritas Las chicas y las dejan? Pensarlo yo no quero Tampoco que lo sea. Yo quero estar con tigo, Mi amor a que te vea. (4 abril 2000) *Nu ajung la tine* La fereastră stau, privesc Şi încerc să te zăresc. Mult aş vrea să te-ntâlnesc Dar nicicum nu reuşesc. Plouă afară, plouă des Şi nu te opreşti din mers. Chipul tău mi-apare şters Ca din negură cules. Drumul tău e aşa de lat, E frumos şi-aşa curat. Dar al meu e-ncrucişat Şi spre tine-ntunecat. *Tristă…* Inimioară, inimioară, De ce el m-a părăsit? Eu nu vroiam ca să moară Ce cu mult foc am iubit. …Dar nu tot, nu tot va fi Îngropat în amintiri, Ci mereu mă voi gândi La primele iubiri. Inimioară, inimioară, Când era mai minunat El a trebuit să moară Pentru fata ce i-a dat Sufletul şi viaţa-ntreagă, Tot ce-i bun şi mai curat Numai ca să-I fie dragă. Dar… ce-a câştigat? (1997) *După…* Tu acum eşti pentru mine Ca o umbră în pustiu Şi îmi laşi ca amintire Ochii tăi plini de venin. Vei rămâne, ca şi mine, Cu-amintirea ce-a trecut Dar, măcar, ca nimeni altul, O vei lua de la-nceput. Acum stau, privesc la stele, S-ajung visele nu pot. Zilele sunt tot mai grele Şi aş vrea să uit de tot. *N-ai ştiut să ierti* De ce inima nu-ţi deschizi iubirii? De ce, comod, ai pus-o să aştepte? Poate nu ştie să răspundă fericirii, Sau poate încă n-a putut să ierte. O ţii legată de-un trecut amar, O laşi pustie când îi e mai bine. Nu vezi că viaţa-i este un calvar Trăind şi suferind în amintiri străine. Tu ai uitat de clipa vieţii tale Când fericiţi aţi fost şi tu şi ea? Apoi, în vânt ai scuturat petale Şi inimii n-ai dat ce îşi dorea. Acum, greşeala este greu s-o-ndrepţi. Ai vrea iubire şi iubire n-ai, Căci tu atunci nu ai ştiut să ierţi Şi când ţi s-a cerut tu n-ai ştiut să dai. Simţi şi tu acum chinul în care Trăia din a ta vină inima, Cuprinsă de o mare disperare, Aceea de a nu putea visa. Acum, vrei să iubeşti şi simţi durere Când vezi că dragostea îţi e negată. Încerci din greu să îi dai inimii putere, Dar, prea târziu! Ai inima secată. (6 noiembrie 2001) *Despărtire* Ascultă-mă o clipă doar, să-ţi spun Că ce-am trăit noi doi acum e scrum. Şi nu vreau să mă mai gândesc vreodată La ce în viaţa mea a fost o pată. Că n-a fost bine-n faţă îmi arunci. Sigur că nu! Dar asta a fost atunci. Iubirea şi trădarea m-au schimbat. Ai fost un laş şi nu poţi fi iertat. Nu ai putut şi nu poţi înţelege Că-n viaţă doar o dată se alege. Dar n-am fost eu cea care-ar fi putut Să-ţi fie atunci alături. Tu ai vrut! Nu ai ştiut să vezi ce e mai bine, Căci, de-obicei, te gândeai doar la tine. În jurul tău nu exista nimic Şi chinul meu credeai că e zadarnic. Tu, peste ani, de seama îţi vei da Că-ntr-adevăr a fost greşeala ta, Să nu-ţi pierzi lacrimi căutând iubire Când n-ai ştiut să plângi la despărţire. (7 noiembrie 2001) *Speranţa* Aruncă-ţi teama în abisul veşnic Al sufletelor care nu mai cred. Aruncă-ţi gândul care îţi e sfetnic Pe calea-ntunecată ce-o urmezi. Chiar dacă simţi că-n lupta nedreptăţii Albele aripi ţi s-au sfâşiat Şi nu mai poţi să vezi un sens al vieţii, Adu-ţi aminte că ai un vis curat. Şi aminteşte-ţi iar, că-n toată viaţa, Nu ai ca ajutor decât speranţa. E un ocean privirea ta, Un răsărit al tău surâs, E-un soare cald în mâna ta, Lacrima ta e un apus. Când... Plouă cu trandafiri Când stele cad în noaptea rece, Lăsând în urmă doar dorinţe, Când cruda depărtare trece Şi seamănă-ale ei seminţe, Când vise multe se-mpletesc Cerul umplând de unduiri, Eu, fiind vrăjită, mă gândesc Cum ar ploua cu trandafiri. Când gându-mi zboară către tine Şi printre stele rătăceşte, Când luna apare-n văluri fine Iar undele le linişteşte, Când frunze înspre cer plutesc Purtând cu ele dulci iubiri, Eu visătoare le privesc: Parc-ar ploua cu trandafiri! Când tu auzi a mea chemare Din al tău colţ de fericire, Când, din dorinţa-mi arzătoare, Apari ca să-mi oferi iubire, Când îţi văd chipul îngeresc Şi marea-adâncă din priviri, Sunt fericită şi zâmbesc Căci plouă-acum cu trandafiri. Când timpu-n nepăsare trece Şi spulberă-ale mele vise, Când soarta-a reuşit să sece Izvoare reci de cer cuprinse, Când flori ce nu mai înfloresc Spun c-am trăit doar amăgiri, Tu ai plecat şi-mi amintesc Cum a plouat cu trandafiri. Când o petală rătăcită Apare-n drumul meu pierdut, Când o speranţă adormită Încă aşteaptă un sărut, Când stele în apus lucesc Cu flăcări pline de-amintiri, Departe eşti şi îmi doresc Să plouă iar cu trandafiri. (20-22 februarie 2002) © Drepturile de autor asupra poeziilor şi textelor de pe acest site aparţin în totalitate autorului. Utilizarea sau însuşirea acestora prin publicare, copiere, sau orice alte mijloace, intră sub incidenţa legii. Vă mulţumesc pentru înţelegere!
	Copyright 2003 by CherrySoft All Rights Reserved.